Vreau sa mai scriu, insa am obosit. Azi cuvintele parca fug de mine, sau eu de ele...nici eu nu stiu.
Incerc sa le prind, le tarasc dupa mine in mintea inclestata de amintiri si emotii.Si totusi incep. Scriu. Ma reculeg, ma readun de pe campiile inzapezite ale visarii, pe unde am hoinarit goala toata dimineata. Parca aud sunand ceasul.Il opresc. Simt furia vantului, ce incearca sa-mi dreseze o suvita rebela , sau razele soarelui ce incearca sa-mi imbete fortat ochii cu o doza de lumina, insa nimic. Imuna. Himeara realizeaza ca e singura in camera, trezita, cu ochii mici ce abia se vad de sub perna.